Sper sa indragiti si noua "casa". Voi incerca sa duc cu mine si insemnarile de pe acest blog, dar inca nu am idee cum.
noiembrie 16th, 2008 at 0:22 | Comments & Trackbacks (0) | Permalink
Acuarelă
În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Orăşenii, pe trotuare ,
Merg ţinându-se de mână,
Şi-n oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână,
De sub vechile umbrele, ce suspină
Şi se-ndoaie,
Umede de-atâta ploaie,
Orăşenii pe trotuare
Par păpuşi automate, date jos din galantare.
În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Nu răsună pe trotuare
Decât paşii celor care merg ţinându-se de mână,
Numărând
În gând
Cadenţa picăturilor de ploaie,
Ce coboară din umbrele,
Din burlane
Şi din cer
Cu puterea unui ser
Dătător de viaţă lentă,
Monotonă,
Inutilă
Şi absentă…
În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Un bătrân şi o bătrână -
Două jucării stricate -
Merg ţinându-se de mână…
"Ascultându-l pe Zorba, simţeam reînnoindu-se virginitatea lumii. Toate lucrurile cotidiene şi decolorate recăpătau strălucirea pe care-o avuseseră în prima zi, când ieşiseră din mâna lui Dumnezeu. Apa, femeia, steaua, pâinea reveneau la tainicul izvor primitiv şi vârtejul divin se declanşa din nou în văzduh.
Ritmul infailibil al anului, roata în veşnică mişcare a lumii, cele patru feţe ale pământului care, una după alta, sunt luminate de soare, viaţa care se duce, toate acestea mă umpleau iarăşi de-o nelinişte chinuitoare. Răsuna din nou în mine, odată cu ţipătul cocorilor, înfiorătorul avertisment că viaţa asta e unică pentru om, că nu există alta, şi că tot ce constituie prilej de bucurie numai aici putem dobândi. Că n-o să ne mai fie dat, în vecii vecilor, nici un alt prilej.
Ce este aşadar sufletul, gândeam eu, şi ce corespondenţă tainică există între el şi mare, nori, miresme? Ca şi cum sufletul n-ar fi şi el, decât mare, nor şi mireasmă…"
Alexis Zorba- Nikos Kazantzakis
"Why is the measure of love loss?
What you risk reveals what you value. In the presence of love, heart and quest become one.
Written
on the body is a secret code only visible in certain lights; the
accumulations of a lifetime gather there. In places the palimpsest is
so heavily worked that the letters feel like braille . I like to keep my
body rolled up away from prying eyes. Never unfold too much, tell the
whole story. I didn’t know that Louise would have reading hands. She
has translated me into her own book."
What you risk reveals what you value. In the presence of love, heart and quest become one.
Written
on the body is a secret code only visible in certain lights; the
accumulations of a lifetime gather there. In places the palimpsest is
so heavily worked that the letters feel like braille . I like to keep my
body rolled up away from prying eyes. Never unfold too much, tell the
whole story. I didn’t know that Louise would have reading hands. She
has translated me into her own book."
Written on the body- Jeanette Winterson
Sunt cărţi ale căror cuvinte îţi pătrund în suflet, te lasă, ciudat, fără cuvinte. Nimic nu e în plus, vrei să îi redai esenţa şi nu o poţi face! Ţi se pare că ar trebui să redai întregul, că nimic nu poate fi "smuls" din trupul prietenei atât de dragi fără a o face să pară "ciuntită". Cărţi la a căror ultimă filă simţi o acută nevoie de o lua de la început!
Am avut şansa de a alege două astfel de cărţi în ultima vreme: Alexis Zorba- Nikos Kazantzakis şi Written on the body- Jeanette Winterson .
Prima redă vechea luptă a trupului cu sufletul, te îndeamnă la întrebări ce nu sfârşesc niciodată prin a primi un răspuns: cum e mai bine să trăieşti, fiecare clipă ca şi când ţi-ar fi întreaga viaţă sau viaţa întreagă asemeni unei clipe? Cum să reuşeşti să te bucuri, asemeni lui Zorba, de fiecare răsărit de soare ca şi cum l-ai vedea întâia dată, de glasul ploii, de tot ce îţi oferă pamântul şi oamenii; însă toate fără a uita de suflet, de bine şi rău, care să nu fie doar binele şi răul tău. În viaţa "primitivă" dusă alături de Zorba, patronul său încearcă să găsească răspunsuri la toate aceste întrebări; el e doar "şoarecele de bibliotecă" care a trecut pe lângă viaţă şi nu prin tumultul ei! Nimic din ceea ce a citit nu i-a putut tălmăci lumea aşa cum o face dragostea lui Zorba pentru lucrurile simple şi a dansului său "nebun"!
Cea de a doua carte e un poem în proză al iubirii, iubire cu trup şi suflet, iubire a cărei măsură ţi-o poate da doar pierderea ei! Si cum ai putea face să nu o pierzi, ce poate menţine iubirea la fel ca în prima zi, mereu, fără a o lăsa să cadă în monotonie, în obişnuinţă? Iar când intervine şi boala, iubirea capătă alte valenţe, iar trupul inspiră nu doar dorinţă, ci şi nevoia de cunoaştere. Un roman de iubire cu o forţă a cuvintelor greu de redat!